Status legislativ
Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor a fost promulgat prin Decretul nr. 720 din 4 august 2026 și a devenit Legea nr. 169/2026. A fost publicat în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026. Este în vigoare de la 25 august 2026. A înlocuit Legea 50/1991, abrogată integral.
Ai construit ceva fără autorizație, sau ai construit altfel decât scria în autorizație. Până acum, singura variantă practică era o intrare în legalitate negociată de la caz la caz, cu amendă și cu multă improvizație. Noul Cod introduce un mecanism cu nume și cu reguli scrise: autorizația de regularizare. Vestea bună e că există. Vestea proastă e că se emite doar pentru o listă scurtă de construcții, iar dacă nu te încadrezi, textul spune ce urmează: desființarea.
Primul lucru de înțeles: nu e o opțiune, e o obligație
„(1) În situația în care au fost realizate lucrări cu nerespectarea autorizației de construire sau în absența acesteia, titularul lucrării are obligația de a solicita emiterea unei autorizații de regularizare autorității administrației publice competente să emită și autorizația de construire.”
Art. 301 alin. (1)
Cuvântul din lege e „are obligația”, nu „poate”. Dacă ai construit fără autorizație sau cu abateri de la ea, legea îți cere să te duci singur la primărie și să ceri regularizarea. Nu aștepți să vină controlul.
Se depune la aceeași autoritate care ți-ar fi dat autorizația de construire. Pentru o casă din Oradea, asta înseamnă primăria municipiului. Pentru o comună din Bihor, de regulă tot primăria — dar dacă comuna nu are structură de specialitate pe urbanism, autorizația o emite președintele consiliului județean (vezi mai jos).
„(1) Autorizația de construire, autorizația de modificare, autorizația de regularizare și autorizația de desființare se emit de către următoarele autorități ale administrației publice locale, potrivit competențelor ce le revin:
a) primarul comunei, orașului sau municipiului, respectiv primarul de sector sau primarul general al municipiului București, după caz, potrivit prezentului cod;
b) de către președintele consiliului județean.”
Art. 304 alin. (1)
Autorizația de regularizare e pusă pe același raft cu autorizația de construire și cu cea de desființare. O emite primarul, sau președintele consiliului județean în situațiile speciale prevăzute de Cod — de exemplu când comuna nu are structură de specialitate pe urbanism.
Pentru ce construcții se poate emite. Lista e scurtă
Aici e miezul articolului. Nu orice construcție ilegală poate fi regularizată:
„(2) Autorizația de regularizare se poate emite doar pentru clădirile cu funcțiunea de locuințe unifamiliale cu regim de înălțime parter/parter și etaj cu o suprafață construită desfășurată de maximum 150 mp, care nu sunt monumente istorice și sunt situate în afara zonelor de protecție ale monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, pentru anexe ale locuințelor, anexe gospodărești sau anexe ale exploatațiilor agricole în suprafață construită desfășurată de maximum 150 mp, și pentru lucrări de închidere a balcoanelor fără extinderea pe domeniul public.”
Art. 301 alin. (2)
Sunt trei categorii, atât — pe autorizația de regularizare de la Art. 301. (Codul mai are una, la Art. 336, dar numai pentru proiectele de infrastructură de transport de interes național, emisă de autoritatea centrală în domeniul transporturilor; pe tine nu te privește.) Dacă lucrarea ta nu intră în niciuna dintre cele trei, alineatul ăsta nu te ajută — dar citește mai jos secțiunea despre fereastra de un an, pentru că acolo lista se lărgește temporar.
| Ce se poate regulariza | Condiții |
|---|---|
| Locuință unifamilială | Parter sau parter și etaj. Maximum 150 mp suprafață construită desfășurată. Să nu fie monument istoric, să nu fie în zonă de protecție a monumentelor sau în zonă construită protejată. |
| Anexe | Anexe ale locuințelor, anexe gospodărești sau anexe ale exploatațiilor agricole. Maximum 150 mp suprafață construită desfășurată. |
| Închideri de balcoane | Fără extindere pe domeniul public. |
„Suprafață construită desfășurată” înseamnă toate nivelurile adunate, nu amprenta la sol. O casă cu parter de 90 mp și etaj de 80 mp are 170 mp desfășurați — peste plafon, chiar dacă „la sol” are doar 90.
Ai un garaj de 40 mp și o magazie de 25 mp, construite acum câțiva ani fără nicio hârtie. Sunt anexe gospodărești, sunt sub 150 mp, comuna nu e zonă construită protejată. Intră în categoria a doua.
Asta nu înseamnă automat că le și primești regularizate. Înseamnă doar că ai dreptul să depui cererea. Ce urmează sunt condițiile de la alineatele (3) și (4), care trebuie îndeplinite toate.
Capcana: cei 150 mp de aici NU sunt cei 150 mp de la notificare
Noul Cod folosește cifra 150 mp în două locuri complet diferite, cu reguli diferite. E o sursă sigură de confuzie și am văzut-o deja amestecată în discuții. Uite textul celeilalte reguli:
„ii) o singură locuință unifamilială cu acces și lot propriu, parter sau demisol și parter, fără subsol, cu o suprafață desfășurată maximă de 150 mp, în intravilanul din mediul rural, cu respectarea regulamentului de urbanism aplicabil […]”
Art. 294 alin. (2) lit. a) pct. ii
Art. 294 vorbește despre ce ai voie să construiești de acum înainte, pe procedura simplificată a notificării. Art. 301 vorbește despre ce poți legaliza din ce ai construit deja. Sunt două mecanisme separate, care se întâmplă să aibă același plafon de suprafață și nimic altceva în comun.
| Art. 301 — regularizare | Art. 294 — notificare | |
|---|---|---|
| La ce folosește | Legalizezi ceva deja construit | Construiești ceva nou |
| Regim de înălțime | Parter sau parter și etaj | Parter sau demisol și parter |
| Etaj | Permis | Nu apare în text |
| Subsol | Nu e menționat | Interzis explicit |
| Suprafață | Max. 150 mp construită desfășurată | Max. 150 mp desfășurată |
| Unde | Oriunde, dar în afara zonelor de protecție a monumentelor și a zonelor construite protejate | Doar intravilan, doar mediu rural |
| Proiect-tip / aviz arhitect-șef județ | Nu apare ca cerință | Cerință explicită |
| Anexe | Prag separat de 150 mp | Prag de 50 mp cumulat |
Pentru notificare nu se califică — Art. 294 spune „parter sau demisol și parter”, etajul nu apare. Pentru regularizare se califică, dacă are maximum 150 mp desfășurați — Art. 301 spune expres „parter/parter și etaj”. Aceeași casă, două răspunsuri opuse, în funcție de articolul aplicabil. De asta contează să știi în ce procedură ești.
Detaliile complete despre notificare le găsești în articolul despre casa de 150 mp la țară, iar imaginea de ansamblu a schimbărilor e în ghidul complet al noului Cod.
Condițiile care trebuie îndeplinite toate, simultan
„(3) Autorizația de regularizare se emite de către autoritatea publică prevăzută la alin. (1), numai dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de legislația specială privind protecția mediului, cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor prevăzute la art. 386, cerințele specifice imobilelor cu caracter special aparținând instituțiilor din SNAOPSN și au fost respectate reglementările urbanistice aplicabile.”
Art. 301 alin. (3)
„În mod cumulativ” e cuvântul care contează. Nu e o listă din care bifezi ce poți. Toate patru trebuie îndeplinite deodată: mediu, cerințe fundamentale de calitate, cerințe pentru imobile cu caracter special (dacă e cazul) și reglementările urbanistice.
Ultima e cea care blochează cel mai des. Dacă ai depășit POT-ul sau CUT-ul din PUG, dacă ai construit la 1,2 m de gard când regulamentul cere 3 m, dacă ai depășit înălțimea maximă — nu ești în regulă cu reglementările urbanistice și regularizarea nu se poate emite așa cum e construcția acum.
Partea de mediu e detaliată separat:
„(4) Condițiile privind impactul asupra mediului se verifică de către autoritățile competente cu protecția mediului și se referă la îndeplinirea următoarelor cerințe:
a) lucrările realizate respectă actul administrativ emis de către autoritatea publică competentă pentru protecția mediului;
b) autoritatea publică competentă pentru protecția mediului a emis clasarea notificării privind evaluarea impactului asupra mediului, iar lucrările realizate nu conduc la modificarea clasării;
c) lucrările realizate nu intră sub incidența Legii nr. 292/2018, cu modificările ulterioare, a art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, și a art. 48 și 54 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.”
Art. 301 alin. (4)
Verificarea de mediu nu o face primăria, o face agenția de mediu. În practică asta contează mai ales dacă ai construit lângă o apă, într-o arie naturală protejată sau în vecinătatea uneia. Pentru un garaj în curtea unei case din intravilan, de obicei e o formalitate. Pentru o construcție pe malul Crișului, nu e.
Cine verifică efectiv și cu ce documente
„(9) Verificarea respectării cerințelor fundamentale de calitate în construcții se face pe bază de expertize tehnice întocmite de experți tehnici în construcții atestați pentru fiecare domenii și specialități, respectiv: rezistență mecanică și stabilitate, securitate la incendiu, igienă, sănătate și mediu înconjurător, siguranță și accesibilitate în exploatare, protecție împotriva zgomotului și economie de energie și izolare termică, iar verificarea respectării reglementărilor urbanistice se face de către structura de specialitate de la nivelul autorităților administrației publice locale sau, în lipsa personalului calificat, de către specialiști cu drept de semnătură în domeniul urbanismului angajați de solicitant.”
Art. 301 alin. (9)
Asta e partea cu costuri. Ca să demonstrezi că respecți cerințele fundamentale, ai nevoie de expertize tehnice făcute de experți atestați — pe rezistență și stabilitate, securitate la incendiu, igienă și mediu, siguranță în exploatare, zgomot, energie. Legea le enumeră pe toate șase.
Textul spune „pentru fiecare domenii și specialități”, fără să precizeze dacă îți trebuie expertiză pe toate șase în orice caz sau doar pe cele relevante pentru lucrarea ta. E o formulare neclară și, până apar normele de aplicare, e de așteptat ca practica să difere de la o primărie la alta.
Pe partea de urbanism verifică primăria. Dacă primăria nu are om calificat, plătești tu un specialist cu drept de semnătură care face verificarea.
Ce se întâmplă dacă nu îndeplinești condițiile
„(5) În situația în care condițiile prevăzute la alin. (3) și (4) nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, autoritatea publică locală aplică prevederile legale privind desființarea lucrărilor realizate.”
Art. 301 alin. (5)
Dacă nu bifezi tot, primăria trece la desființare. Nu e o amenințare teoretică ascunsă la finalul articolului: e alineatul imediat următor condițiilor.
Există totuși o supapă intermediară:
„(6) În situația în care există soluții tehnice pentru îndeplinirea cumulativă a alin. (3) și (4), autoritatea publică locală poate impune obținerea unei autorizații de construire sau desființare parțială, după caz.”
„(10) În vederea emiterii autorizației de regularizare, autoritatea publică locală poate solicita efectuarea unor lucrări de aducere la conformitate cu reglementările urbanistice și/sau a reglementărilor tehnice privind calitatea în construcții.”
Art. 301 alin. (6) și (10)
Dacă problema se poate repara, primăria îți poate cere să o repari în loc să demoleze tot. În practică asta poate însemna: o consolidare, o modificare la fațadă, sau desființarea parțială a bucății care depășește — de exemplu terasa acoperită care intră în retragerea față de vecin.
Atenție la formularea „poate impune” și „poate solicita”. Legea îi dă primăriei posibilitatea, nu obligația. Nu ai un drept garantat la varianta blândă.
Autorizația era pentru parter, 95 mp. S-a construit parter plus etaj, 165 mp desfășurați. Două probleme deodată: peste plafonul de 150 mp din alin. (2) și, foarte probabil, peste CUT-ul aprobat.
În categoria de la alin. (2) nu intră. Rămâne fereastra de un an de la alin. (7), despre care mai jos — dar și acolo condiția e încadrarea în reglementările de urbanism. Dacă CUT-ul e depășit, discuția ajunge la desființare parțială.
Fereastra de un an: șansa pentru restul construcțiilor
Alineatul care merită citit de două ori de oricine are o construcție ilegală care nu e casă mică sau anexă:
„(7) Prin excepție de la alin. (2), pentru o perioadă de maximum 1 an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorizația de regularizare se poate solicita și pentru alte categorii de construcții decât cele menționate la alin. (2), realizate cu nerespectarea autorizației de construire sau în lipsa acesteia, cu condiția încadrării lucrărilor în prevederile reglementărilor de urbanism aprobate la data emiterii autorizației de regularizare a cerințelor fundamentale privind calitatea în construcții și a îndeplinirii obligațiilor fiscale și a aplicării măsurilor contravenționale.”
Art. 301 alin. (7)
Timp de un an de la intrarea în vigoare, lista de la alin. (2) nu mai contează. Poți cere regularizare pentru orice categorie de construcție — hală, casă mai mare de 150 mp, clădire cu mai multe niveluri — dacă îndeplinești condițiile.
Fraza e prost redactată (lipsesc virgule), dar citirea rezonabilă e că îți trebuie, cumulat: încadrare în reglementările de urbanism valabile la data emiterii, respectarea cerințelor fundamentale de calitate, plata obligațiilor fiscale și aplicarea măsurilor contravenționale — adică amenda se dă oricum.
„Aplicarea măsurilor contravenționale” e o condiție, nu o consecință evitată. Regularizarea nu te scutește de sancțiune.
Cât costă: taxele se înmulțesc cu zece
„(8) În situația prevăzută la alin. (7), valoarea cotelor aferente controlului de stat în amenajarea teritoriului urbanism și construcții este de zece ori valoarea cotelor care ar fi fost datorate dacă lucrările ar fi fost legal executate, iar taxa de certificat de urbanism și de autorizare a construirii datorată este de zece ori valoarea taxei stabilite prin Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.”
Art. 301 alin. (8)
Dacă intri pe fereastra de un an, plătești de zece ori: și cotele către Inspectoratul de Stat în Construcții, și taxa de certificat de urbanism, și taxa de autorizare. Asta e prețul pus în lege pentru fereastra temporară de regularizare. Nu e o amnistie: amenda se aplică oricum, iar conformarea urbanistică rămâne condiție.
Atenție la o subtilitate: alin. (8) spune expres „în situația prevăzută la alin. (7)”. Pentru categoriile obișnuite de la alin. (2) — casa mică, anexa, balconul — Codul nu prevede o multiplicare a taxelor. Cât se plătește în acele cazuri scrie totuși în Cod: Art. 313 alin. (1) trimite taxa pentru autorizația de regularizare la art. 474 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), iar cota către Inspectoratul de Stat în Construcții e de 0,1% din valoarea lucrărilor autorizate (Art. 143 alin. (4)). Valorile concrete se stabilesc prin hotărâri ale consiliului local, în limitele Codului fiscal.
Să zicem că, pentru construcția ta, taxa de certificat de urbanism plus taxa de autorizare ar fi însemnat 900 de lei dacă totul era făcut legal de la început. Pe fereastra de un an de la alin. (7), plătești 9.000 de lei.
Peste asta se adaugă cotele ISC, tot înmulțite cu zece, plus expertizele tehnice, plus amenda contravențională. Suma din capul tău e aproape sigur mai mică decât realitatea.
Cifrele de mai sus sunt inventate pentru exemplu. Taxele reale se calculează pe valoarea lucrării, conform Codului fiscal, și se confirmă la primăria ta.
Taxa la jumătate — și cifra care încă nu e în Codul fiscal
Două lucruri se adaugă la calculul de mai sus și amândouă sunt scrise în Cod, nu în norme.
„(4) Pentru lucrările supuse procedurii simplificate, valoarea taxei percepute de către autoritatea locală este egală cu jumătate din taxa stabilită prin Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, aferentă emiterii autorizației de construire, amenajare, modificare, regularizare sau desființare, în funcție de tipul lucrărilor propuse.”
Art. 313 alin. (4)
Alineatul enumeră expres regularizarea, alături de construire, amenajare, modificare și desființare. Reducerea la jumătate nu e deci rezervată lucrărilor noi.
Contează mai ales pentru a treia categorie de la Art. 301 alin. (2). Închiderea în mod unitar a logiilor și balcoanelor în apartamente din locuințe colective e chiar pe lista procedurii simplificate — Art. 294 alin. (2) lit. b) pct. (iv). La fel, o parte dintre construcțiile exterioare unei locuințe unifamiliale care nu depășesc cumulat 50 mp în mediul rural — lit. a) pct. (i).
Ce nu spune textul e cum se aplică reducerea unei lucrări deja executate, fără notificare. Întreabă la primăria emitentă înainte să plătești, cu articolul în față.
Al doilea lucru privește chiar înmulțirea cu zece. Ea nu stă singură în picioare:
„(9) În vederea aplicării art. 63 alin. (3) și a art. 301 alin. (8), Ministerul Finanțelor va iniția demersurile de modificare și completare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.”
Art. 577 alin. (9)
Codul își leagă singur aplicarea de o modificare a Codului fiscal, iar Ministerul Finanțelor are 60 de zile de la intrarea în vigoare ca să pornească procedura. Regula o știi de pe acum; suma exactă nu se poate calcula din textul de azi.
Practic: dacă intri pe fereastra de un an, bugetează scenariul cu zece și confirmă cifra la primăria emitentă înainte de depunere. Dacă te încadrezi la alin. (2), discuția asta nu te privește — plătești taxa obișnuită.
Până rezolvi, impozitul pe clădire e dublu
„(11) Pentru clădirile executate cu nerespectarea autorizației de construire sau fără respectarea procedurilor legale privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care nu au fost încă regularizate potrivit prevederilor prezentului articol până la data intrării în vigoare a prezentului cod, valoarea impozitului pe clădiri se majorează cu 100%, de la data constatării situației de construire neautorizată de către autoritatea publică locală competentă, până la obținerea autorizației de regularizare sau desființarea lucrărilor realizate fără autorizație, conform dispozițiilor legale. Plata impozitului nu produce efecte privind regularizarea construcției din punctul de vedere al obligațiilor impuse de legislația privind urbanismul și calitatea în construcții și nu înlătură aplicarea sancțiunilor privind disciplina în construcții.”
Art. 301 alin. (11)
Impozitul pe clădire se dublează. Nu de la data la care ai construit, ci de la data la care primăria constată situația. Și curge până se întâmplă unul din două lucruri: fie obții autorizația de regularizare, fie desființezi.
Ultima frază e importantă și demontează o idee foarte răspândită. Mulți proprietari cred că, dacă plătesc impozit pe construcție, construcția e „acceptată”. Legea spune negru pe alb că plata impozitului nu regularizează nimic și nu te scapă de sancțiuni. Sunt două lucruri complet separate: fiscul și disciplina în construcții.
Ce se întâmplă după ce trece anul
„(12) După împlinirea termenului prevăzut la alin. (7), autoritățile administrației publice locale pot proceda la desființarea lucrărilor neautorizate cu recuperarea cheltuielilor sau, după caz, au obligația de a solicita instanței competente desființarea construcțiilor realizate cu nerespectarea autorizației de construire sau fără respectarea procedurilor legale privind autorizarea executării lucrărilor de construire, care nu au obținut autorizația de regularizare.”
„(13) Cererea de chemare în judecată se formulează de către primar, în numele unității administrativ-teritoriale, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (7), pe baza procesului-verbal de constatare întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul primăriei sau de Inspectoratul de Stat în Construcții.”
Art. 301 alin. (12) și (13)
După fereastra de un an, primăria nu mai are voie să lase lucrurile așa. Ori desființează direct și îți recuperează cheltuielile de la tine, ori are obligația să dea în judecată. Primarul are 30 de zile de la expirarea termenului ca să depună cererea.
Diferența față de situația actuală e că nu mai depinde de bunăvoința sau de agenda primăriei. Textul folosește „au obligația”.
„(14) Instanța de judecată soluționează cauza cu citarea proprietarului și a autorității administrației publice locale, dispunând, după caz, desființarea totală sau parțială a construcției neautorizate ori măsuri de aducere la starea anterioară.”
„(15) Hotărârea judecătorească de desființare constituie titlu executoriu și se comunică de îndată organelor de executare ale autorității administrației publice locale, care vor proceda la desființarea construcției pe cheltuiala contravenientului, în baza unei proceduri simplificate.”
Art. 301 alin. (14) și (15)
Ești citat în proces, deci ai unde să te aperi. Dar dacă hotărârea e de desființare, ea e direct titlu executoriu și se execută pe cheltuiala ta, printr-o procedură pe care legea o numește simplificată.
Adică plătești de două ori: o dată construcția pe care ai ridicat-o, a doua oară demolarea ei.
Din ziua intrării în vigoare pornește un ceas de un an. În anul ăla, aproape orice construcție ilegală poate intra pe regularizare, cu taxe de zece ori mai mari. După acel an, rămân doar cele trei categorii de la alin. (2), iar pentru restul primăria are obligația să meargă în instanță în 30 de zile.
Ce nu spune legea, deocamdată
Ca să nu ai surprize, sunt lucruri pe care textul adoptat nu le lămurește:
- Ce dosar se depune. Textul nu enumeră documentele pentru cererea de regularizare, dincolo de expertizele tehnice de la alin. (9).
- În cât timp răspunde primăria. Nu apare un termen de emitere a autorizației de regularizare.
- Cum se evaluează lucrările deja executate. Taxa de autorizare și cota ISC se calculează pe valoarea lucrărilor (Art. 313 alin. (1), Art. 143 alin. (4)), dar textul nu spune cum se stabilește acea valoare pentru o construcție ridicată deja, fără deviz autorizat.
- Condiția de monument pentru anexe. Alin. (2) repetă condiția „nu sunt monumente istorice și sunt situate în afara zonelor de protecție” în dreptul locuințelor. Pentru anexe nu o repetă. Nu e clar dacă se aplică și lor — prudent e să presupui că da.
- Subsolul. Alin. (2) vorbește de „parter/parter și etaj” și nu spune nimic despre subsol sau demisol, spre deosebire de Art. 294 unde subsolul e interzis explicit.
Termenul de răspuns: legea îl sancționează, dar nu îl scrie
Al doilea punct din lista de mai sus merită desfășurat, pentru că nu e un gol curat. Codul nu fixează un termen de emitere a autorizației de regularizare, dar tratează întârzierea ca pe o contravenție — și o numește pe nume:
„l) neemiterea sau emiterea cu depășirea termenului legal a certificatului de urbanism, autorizației de construire, desființare, modificare sau regularizare ori restituirea fără temei legal a unei documentații pentru obținerea certificatului de urbanism sau pentru autorizarea executării lucrărilor de construire/desființare;”
Art. 357 alin. (1) lit. l)
Regularizarea e enumerată explicit, lângă construire, desființare și modificare. Deci legea presupune că există un termen și îl sancționează pe cel care îl depășește. Fapta se sancționează cu avertisment sau cu amendă — Art. 357 alin. (8) — iar amenda pentru literele k)–r) e de la 5.000 la 30.000 lei, potrivit Art. 357 alin. (4) lit. i).
Ce nu găsești nicăieri e cifra.
Iar aici apare confuzia care circulă cel mai des. Termenul de 30 de zile există în Cod, dar e scris în altă parte, pentru altceva:
„(1) În termen de maximum 30 de zile calendaristice de la depunerea documentației complete necesare emiterii autorizației de construire, autoritatea administrației publice competentă potrivit legii emite autorizația de construire.”
Art. 273 alin. (1)
Articolul se numește „Emiterea autorizației de construire” și vorbește exclusiv despre autorizația de construire. Regularizarea are articolul ei separat, Art. 301, iar acolo nu apare niciun termen de emitere — singurul termen de 30 de zile din tot articolul, cel de la alin. (13), e pentru chemarea în judecată de către primar, nu pentru răspunsul primăriei. Nici dispozițiile comune de la Art. 304–317 nu adaugă un termen general.
Codul știe să facă trimiterea atunci când vrea. La autorizația de desființare scrie expres că „se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, conform dispozițiilor art. 259” — Art. 302 alin. (1). La regularizare, clauza asta lipsește.
Concluzia onestă: ai un temei ca să reclami întârzierea, nu o cifră pe care să o pui pe masă la ghișeu. Cine îți spune „au 30 de zile și pentru regularizare” face o analogie, nu citează un text.
Multe dintre ele se vor clarifica prin normele de aplicare. Până atunci, orice om care îți spune sigur cum se aplică Art. 301 în cazul tău concret face o presupunere, nu citește o regulă.
Ce trebuie să reții
- Regularizarea e obligație, nu opțiune, și se cere la primăria care ar fi dat autorizația.
- Pe Art. 301 se pot regulariza permanent doar: locuințe unifamiliale parter sau parter și etaj, de maximum 150 mp desfășurați, anexe de maximum 150 mp și închideri de balcoane fără ieșire pe domeniul public.
- Cei 150 mp de aici nu sunt aceiași cu cei de la notificare: acolo e „parter sau demisol și parter, fără subsol”, doar în rural.
- Condițiile sunt cumulative. Dacă nu le bifezi pe toate, urmează desființarea, totală sau parțială.
- Timp de un an de la intrarea în vigoare, orice categorie de construcție poate intra pe regularizare — cu taxe de zece ori mai mari și cu amenda aplicată oricum.
- Până rezolvi, impozitul pe clădire crește cu 100%, de la data constatării.
- Plata impozitului nu înseamnă legalizare.
- După anul de grație, primăria are două căi: desființarea directă, cu recuperarea cheltuielilor de la tine, ori sesizarea instanței în 30 de zile — art. 301 alin. (12).
Dacă ai o construcție fără acte sau cu abateri de la autorizație, lucrul util de făcut înainte de orice depunere e o evaluare sinceră: te încadrezi în reglementările urbanistice așa cum e construcția acum, sau nu? De răspunsul ăla depinde dacă discuția e despre o regularizare sau despre o desființare parțială. Ne uităm pe planuri și pe extrasul de carte funciară și îți spunem în ce scenariu ești — scrie-ne.
Vezi și ghidul complet al noului Cod, pentru contextul întreg al schimbărilor.
